PREMIUL PENTRU PRODUSUL SAU SERVICIUL CU POTENTIAL DE BRAND CEL MAI MARE.

Vanzarile sunt benchmark-ul ultimativ in masurarea succesului unui brand? Poate fi despartit “brandul” de comunicarea lui, de PR sau alte modalitati de a ajunge la consumator? Eficienta unui brand se masoara? Daca da, premiile la consursuri de logo-uri sau packaging sunt importante? Sau nu. Daca “cineva” cumpara o companie sau brand iar apoi desfiinteaza respectivul sa zicem brand, inlocuindul cu altul cu totul si cu totul nou, inseamna ca cumparat pentru succesul “sa zicem brandului” sau doar pentru a avea o intrare in piata si un “pool” de consumatori deja format sau arondat prin contracte ? Nimeni n-a suferit de pe urma inlocuirii respectivului “brand” deoarece exista pe piata doar de cativa ani. Faptul ca un brand (ok, sa spunem produs nou) face furori in vanzari inca de la lansare inseamna succes? Sau doar faptul ca proprietarul a intuit o nisa de piata neacoperita si satisface o cerere, o “foame”, o necesitate, asa cum sunt inca multe in Romania? Ce se intampla dupa ce foamea a trecut? O institutie a statului “rebranduita” (cata antipatie am fata de formularea asta !, a se citi cu logo nou) egal eficienta egal succes? Oare, in lipsa unui angajat dedicat muncii sale publice si cu o mina acra si sictirita? Poate logo-ul desenat pentru institutie e frumos, si ce-i cu asta ? Valoarea financiara a unui brand e ceva real? Se poate calcula aceasta valoare pentru un “brand” tanar de cativa ani care inca nu si-a impus o pozitie adanc inradacinata in piata si in randul audientei sale? Nu mi-am propus sa dau raspunsuri azi la intrebari, am ridicat doar mingea la fileu.

Aminteam intr-un alt editorial despre “plan de implementare” care porneste de la oportunitatea brandului cu radacini in definirea concreta a succesului brandului si cum va fi acesta masurat. In alte scrieri aminteam destul de obsesiv aceasta definitie. Despre scopul lui: notorietate. Si vanzari (re)generate, in timp. Aminteam de timp care este unul din factorii functie de care se masoara brandul. Levi’s exista de foarte mult timp bine mersi. Oare de ce? Pentru ca n-a dat un tun de pe azi pe maine. Exemplele pot continua. Concluzia oricarui exemplu de genul lui Levi’s este ca branduri sunt doar acele produse, servicii, companii sau organizatii care isi dovedesc viabilitatea in timp indelungat.

Brandurile pornesc de la interior, este una din axiomele mele preferate. Ca initiativa pe de-o parte, ca asimilare pe de alta parte. Si apoi, daca este asimilat, cu siguranta va fi si diseminat deoarece este dovada faptului ca “cei din interior” cred in el.

As vrea sa vad o multime de companii din Romania care construiesc si cresc branduri pe fondul unei filosofii orientate catre durabilitate si eficienta. As vrea sa nu se verifice ceea ce spune una dintre persoanele publice, si anume: “Romania nu este o tara in care sa traiesti. E o tara in care faci bani.” Recunosc, si pe mine ma intereseaza sa-mi cumpar anul viitor noul model Mercedes E Klasse 280 CDI 4Matic cu o lista lunga de optiuni insa nu voi putea face aceasta periodic din 2 in 2 ani si copii mei la fel daca nu construim viabil si pe termen lung. Pentru ca, dupa parerea mea, brandurile sunt o oglinda a societatii. Si ele pornesc de la interior.

Branduri din start categoric nu exista. Exista identitati. Logo-uri. Servicii si produse. Companii. Organizatii. Localitati. Tari. Regiuni. Si in final oameni care din punct de vedere “brand” se impart in doua categorii: creeaza si cresc, utilizeaza si iubesc. Punctul lor de tangenta se regaseste in necesitatea de a impartasi, si in acest fel, anumite valori.

As vrea, incepand de maine, sa port discutii strategice despre produse si servicii, companii si organizatii si oportunitatile acestora de a performa si a deveni branduri. Mi-ar place sa fac parte din juriul care acorda anual “Premiulpentruprodusulsauserviciulcupotentialdebrandcelmaimare”.