LIGA DE JUNIORI

Am in companie un Junior Brand Analyst. O denumire pompoasa pentru un om platit “subtire” si care se ocupa de toate “prostiile” imaginabile si inimaginabile. Din cand in cand are ocazia sa faca si ce scrie pe cartea lui de vizita. Mai apuca sa citeasca, mai si invata. Are 20 de ani. Nu vine din marketing, nu studiaza marketing. Inca e student dar lucreaza full-time in companie. Se implica. Il intereseaza totul. Face cercetari interne despre noi.

Dupa 3 luni de maturat pe jos a avut o depresie de o magnitudine vecina cu demisia, dar noroc ca m-am prins la timp si i-am dat o scanteie sa-si reaprinda intresul si vointa. Recent a trecut de la tricou si jeans la camasa si jeans. E o schimbare subtila dar poti recunoaste in ea scanteia de incredere dobandita.

Juniorii care vor sunt rari. Juniorii care vor si care sunt constienti ca inca nu au valoare de intrebuintare dar vor sa o dobandeasca sunt si mai rari. Iar cei care sunt dispusi sa-si aloce minimum 2 ani din viata lor alerta pentru “maturat pe jos” intr-o companie de consultanta de brand si design sunt rara avis. Ei dau asta la schimb cu chefurile, goana dupa castiguri usoare si banii taticului. Trebuie tinuti pe palme, trebuie aruncati in galeata sa se descurce singuri din cand in cand, trebuie motivati sa continue, trebuie sa primeasca incercari permente, trebuie cumparate carti si tinute cursuri pentru ei, intre 2 proiecte si 3 sedinte de lucru. Trebuie pastrati, invatati si pregatiti sa preia steagul.

Compania mea nu va avea un folos imediat si cuantificabil de pe urma lui, poate nici in urmatorul an. Insa peste un an daca il tin nervii pana atunci ma va asista la o prezentare importanta pe care o voi sustine, materialul fiind realizat in totalitate de el. Va fi juniorul caruia nu i se va recunoaste nici un merit public dar care va primi experienta reala a relationarii cu lumea noastra: brandurile si clientii. Pana atunci, ochii in carti, urechile ciulite si multe tone de praf inspirate pana se sedimenteaza ce trebuie.

Am un mare respect pentru cei ca el. Pentru dorinta dublata de vointa si tenacitate. Pentru toate acestea la un loc si placerea de a lucra, evolua si a dobandi tresele. Am un mare respect pentru companiile care invata sa evolueze, pentru brandurile tinere care nu au dobandit deja autosuficienta dupa careva “sezoane” castigatoare deoarece cursele in piata sunt de anduranta, fie ca vorbim de bere, detergenti sau lactate. Sprinturile conteaza, iti ofera avans competitiv dar daca nu tii ritmul ajungi inapoi in pluton si iese urmatorul care a avut o strategie. Sprintul nu egaleaza niciodata strategia si forta de pune un pas inaintea celuilalt. Trebuie sa stii cand si cum este momentul sa treci la profesionsim.