themarketer.ro, 9 aprilie 2008

INCERC SA IMI REVIN.

Bogdan Branzas
back

Ma intorc la editorialul meu de fiecare Miercuri dupa o pauza de aproape 4 luni, timp in care am fost mai mult “pe afara” decat “inauntru”. Imi revin cu greu dupa atatea fusuri orare, informatii din alte lumi si experiente de neuitat, atat turistice, fizice, emotionale cat si “de business”. Sunt din nou la carma a ceea ce am pornit in 1994, un vis pe care il urmaresc si acum, constructia unor branduri romanesti puternice cu anvergura si renume international. Scriitura mea de astazi vine dupa excelentul articol al lui Alex Raducanu despre consumatorii din interiorul companiilor mari, o fina observatie. Eu as adauga si companii medii si romanesti si internationale si de publicitate si de comert cu cauciucuri si imbuteliatori de apa, bere si sarmale, etc din Romania. Alex vorbea de acel drive care a disparut fiind inlocuit de un mercantilism exacerbat in relatiile dintre angajati si angajatori. Eu merg mai departe si spun si intre clienti si furnizori, intelegand aici marea majoritate a relatiilor cu implicatii comerciale. Sigur, capitalismul in esenta asta inseamna insa noi cred ca il interpretam la extreme. Cred ca oriunde am poposit in acest timp, fie in tari extrem de sarace, bogate sau medii, n-am intalnit ceea ce a scris Alex in articol, acel gen de relatie care se traduce in “da-mi, poate primesti si tu ceva”. Spre exemplu, chelnerii. In Romania sunt tipici prin atitudinea lor “n-ar trebui sa fiu aici dar daca tot sunt nevoit hai sa te servesc si pe tine cu ceva, sictir, de ce nu-mi dai bacsis ca doar ti-am trantit grataru’ pe masa”. Pana si un amarat de ospatar peruan te trateaza altfel ca sa nu mai spun de cel francez sau german, croat sau maghiar. Blazare? Nu stiu, nu sunt sociolog, doar un observator prin natura meseriei si interesului pe care il port mediului care ma inconjoara. Plictiseala? Lipsa de orizont? De educatie? De exercitiul onest si uman al muncii bine facute? Obisnuinta tepei si spagii ? Marturisesc ca habar n-am de unde vine dar ma intereseaza subiectul pentru ca Ministerul Turismului va trebui sa se ocupe in acest an de crearea brandului de destinatie turistica a Romaniei. A elaborat un Masterplan, aprobat de Guvern, continand mii de pagini. Este foarte probabil ca acesta va sta la baza brief-ului. Pana aici toate bune. Dar ce ne facem cu chelnerii, receptionerii, soferii de taxi si altii cu care turistul roman si strain vor intra in contact? Cainii vagabonzi care n-au frica nici de coloanele oficiale Nato? Blocurile gri, spatiile verzi neingrijite si gunoaiele? Sictirul si plictisul? Litoralul populat grobian cu constructii si “personaje”? Delta devastata de bunul plac? Manastirile autentice cu hotel de patru stele in spate? Vinuri prea scumpe pentru calitatea lor? Acum injurati-ma si spuneti-mi ca nu gasesc nimic bun pe la noi si va voi raspunde ca ba da, gasesc nenumarate insule minunate, fie naturale, fie facute de mana noastra. Gasesc oameni minunati, si ei “insulari”. Dar per total avem o atmosfera apasatoare si prafuita, o atitudine negativa si o mina sictirita care ne nu vor ajuta deloc sa castigam o gramada de bani pana in 2026 de pe urma intregului numit Brand de Destinatie aducand cohorte de autocare si avioane cu toate natiile Pamantului sa vada ultima reduta a Europei de Est in toata splendoarea ei.

Incerc sa-mi revin dupa periplul peruan de exemplu unde zambetul si optimismul sunt la ele acasa, de altfel si organizarea, curatenia si mancarea impecabila. Sau atentia reala aratata si demonstrata celor care isi petrec timp in tara lor, mult mai saraca decat a noastra. Sau dupa strudelul vienez autentic si statiunile de schi perfecte si deloc scumpe. Sau dupa carciuma madrilena fara pretentii dar excelenta ca servire, mancare, vin si pret, tinuta de o familie. Brandurile acestor natiuni sunt sustinute de fapte si experiente reale, placute si pe care doresti sa le repeti. Si ajung din nou la vechea si eterna mea obsesie - am idei putine dar fixe - ca brandurile pornesc de la interior si se bazeaza pe atribute tangibile peste care vine contructia celor intangibile. Altfel avem un balon colorat, frumusel si atractiv. Usor de spart.