(FĂRĂDE)LEGE PENTRU CREATIVITATE

O propunere legislativă doreşte să schimbe regulile jocului de design, acolo unde singurul legiuitor este consumatorul.

Marius Ursache este fondator şi designer (practician, după cum insistă el) la una dintre cele mai apreciate agenţii de design autohtone, Grapefruit Design. Nu i-a fost uşor să ajungă aici şi a făcut-o prin propriile forţe. Are deja mai multe premii naţionale şi internaţionale. Un designer de succes, ar spune oricine. Dar are o “problemă”: e absolvent de Medicină. Aparent nici o cantradicţie. În meseria pe care şi-a ales-o, tot ce contează este talentul personal şi pasiunea. Până de curând, când Societatea Designerilor Profesionişti din România (SDPR) a publicat pe site o iniţiativă legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de designer. Dacă v-a plăcut istoria şi vă mai amintiţi de organizarea pe ghilde, iniţiativa este uşor de înţeles. SDPR, organizaţie profesională constituită în cadrul Uniunii Artistilor Plastici(UAP), s-a gândit să se îngrijească de dezvoltarea designului autohton. Excelent. În sfârşit o iniţiativă care face ceva pentru design-ul românesc. Propunerea legislativă a fost deja timisă membrilor, dar încă din această fază incipientă spiritele s-au încins rapid. Problema, spun majoritatea designerilor practicieni, ar fi că propunerea legislativă i-ar obliga, printre altele, să fie cetăţeni români, să aibă diplomă de licenţă în design, să fie membru SDPR, să aibă autorizaţie de designer, să aibă drept de semnătură, să plătească o cotizaţie etc. Elena Sinca, de data aceasta ”un designer cu diplomă” din cadrul agenţiei Best Before Design, simte şi ea “izul de birocraţie şi frustrare neaoşe” din jurul proiectului, iar Cristian “Kit” Paul, designer, Creative Partner al Brandient, companie dedicată consultanţei de brand şi designului, îl califică drept “aberant în literă şi nociv în spirit”.

PROIECT PERFECTIBIL

Dinu Dumbrăviceanu, membru SDPR, spune că iniţiativă poate fi schimbată: ”Nu mi se pare necesară în felul în care arată acum, pentru că nu văd în ce fel m-ar proteja şi ar duce la îmbunătăţirea designului românesc”. Pe de altă parte, Gabriel Cojoc, un alt membru SDPR, spune că proiectul de lege este necesar pentru că reglementează domeniul şi conferă absolvenţilor cu studii superioare de specialitate dreptul legitim la titulatura de designer. ”Proiectul nu exclude nici posibilitatea ca anumiţi creatori, care au făcut dovada profesionalismului, să capete dreptul de titulatură în urma unor formalităţi ce vor fi reglementate ulterior”, a precizat Cojoc pentru BusinessWeek Romania. SDPR nu s-a putut inspira de afară, pentru că nu există vreun caz similar de reglementare. De pildă, în Statele Unite există organizaţia “Graphic Designers Guild”, construită însă strict pe baze profesionale, nicidecum legale. Mulţi designeri români ar fi de acord cu o organizaţie autohtonă creată după chipul şi cu obiectivele celei americane. Printre ei şi Bogdan Branzaş, fondator, director de creaţie şi CEO al Branzas, agenţie de branding şi design. ”Cine doreşte poate cumpăra un Mercedes, cine nu, se va rezuma la o Dacie veche de 20 de ani şi asta se explică nu printr-o lege, ci ţine de mecanisele cererii şi ofertei şi de bunul renume”, a declarat acesta pentru BusinessWeek Romania. ”Kit” de la Brandient este şi mai dur: ”Libertatea de asociere a profesioniştilor trebuie sa rămană liberă de orice monopol. Reputaţia trebuie să rezulte din competiţie liberă şi din aprecierea clienţilor, iar nu din stampila oferită de un grup de interese. Creativitatea nu trebuie interzisă prin lege!” O parte dintre profesioniştii de pe această piată, contactaţi de BusinessWeek Romania, au calificat la unison propunerea drept o încercare de reglementare tipic românească, care riscă să obstrucţioneze mecanismele concurenţiale ale industriei designului. Un sector oricum în formare, încă mic şi cu forţă de muncă insuficientă.