BRANDUL CORPORAŢIEI ROMÂNIA (III)

Din start trebuie să spun că personal apreciez enorm articolele, dezbaterile şi comentariile de pe acest site. Sunt o dovadă vie a interesului suscitat de subiectul drag nouă, România. Am contribuit şi eu până acum cu câteva articole şi revin cu o idee care mă agasează persistent, aceea a brandului ca valoare adăugată. Adică, ca să n-o mai dăm „cotită”, bani, bunăstare, viitor precum şi alte cuvinte şi idei similare şi complementare. Americanii şi alţii care au inventat noţiunea de brand şi o folosesc astăzi la capacitate maximă, fie că e vorba de ţara lor sau de produsul de curăţat pete, s-au gândit, pragmatici cum sunt, la bunăstarea şi viitorul corporaţiei lor, la copii, capitalizare bursieră, s.a.m.d., adică tot la bani. Nu fac apologia banilor dar le recunosc utilitatea, puterea şi încrederea care ţi-o conferă un buzunar puţin mai mare.

Prin urmare, hai să ne capitalizăm încercând să ne facem un brand, fără să ne amăgim că vom trăi mai bine şi vom avea brusc o imagine externă şi despre noi înşine mult îmbunătăţită peste 2 ani. Nici vorbă, rezultatele vor fi pentru generaţia următoare. Eu personal am 35 de ani şi mă gândesc la copiii mei, asta e judecata mea pragmatică, „la rece”. Corporaţia România şi brandul său vor funcţiona cu rezultate notabile într-un orizont de timp mediu spre lung.

La fel de pragmatic, dacă e „s-o facem” problema e relativ simplă şi comportă doar trei etape.

Prima. Analiza. Cea mai importantă, îndelungată şi consumatoare de resurse. Cine suntem şi ce vrem în viitor. Necesită cercetare exhaustivă pe multiple planuri, începând cu rădăcini istorice, patternuri sociale, potenţial economic, s.a.m.d. Cu alte cuvinte, pe ce ne bazăm, la rece, fără false impresii despre noi înşine. Finalul, un raport sintetic asupra naţiunii pe toate palierele.

Secundo. Construcţie. Obiective clare, plan de acţiune. Transpunerea în acţiunile şi metodele potrivite şi necesare ale planului.

Tertio. Implementare. Urmărirea cu tenacitate planificată a realizării planului de acţiune.

S-ar putea ca micul meu exerciţiu voit redus simplist la plan de acţiune, beneficii etc., să nu fie pe placul unora care văd tot acest demers de creare a brandului de ţară la un nivel mai poetic, patriotic, romantic, cultural s.a.m.d. Poate e din cauza formaţiei mele de ajutător la construcţia unor branduri ceea ce mă determină să gândesc nu numai în termeni de valori, idei, concepte, formă, culoare, ci şi din punct de vedere al cifrelor reci. Nici o problemă, e o ţară liberă. Să nu uităm că şi poeţii, artiştii, scriitorii, actorii, profesorii, învăţătorii şi în general toate categoriile socio-profesionale care în general n-au de-a face cu cifrele reci trebuie să pună ceva pe masă, au dorinţe, aspiraţii şi, nu în ultimul rând, au nevoie de un dram de mândrie şi sentiment de apartenenţă. În fine, cu toţii vrem să ne vedem şi să ne trăim viaţa altfel, pentru că e scurtă şi n-avem timp.

Există o singură potenţială “hibă”, cum spunem noi ardelenii, în tot acest angrenaj. Faptul că brandingul începe întotdeauna la interior. Dar, nu-i aşa, asta o ştim cu toţii!?