1500 EURO. ADJUDECAT

Ceva nu e in regula si cred ca multi dintre voi veti fi in asentimentul meu. Un caz real, recent, mi-a tras niste semne mari de intrebare. Un foarte bun prieten al meu, medic veterinar, isi renoveaza casa. Pentru job-ul cu pricina a angajat cativa meseriasi. Intr-o pauza de conversatie unul dintre ei - montatorul de gips carton - sfatos, ii explica prietenului meu ca el nu ia nici o lucrare daca nu castiga 1500 Euro pe luna, ca “mai bine dorm”.

Sa facem un mic calcul. Salariul mediu net pe economie in Romania se situeaza undeva la 310 Euro, conform surselor oficiale. Prin urmare, un muncitor fara studii, semicalificat, nu munceste daca nu castiga de 5 ori salariul mediu pe economie, in conditiile in care un medic veterinar castiga la fel sau chiar mai putin. Oare cat castiga un montator de gips carton in Austria, Germania, Franta? Sunt aproape sigur ca undeva in jurul valorii salariului mediu pe economie, poate mai putin, poate cu ceva mai mult. In nici un caz dublu sau de 5 ori mai mult. Pot sa accept ca imobiliarele sunt in boom in Romania. Pot sa accept ca tara are nevoie de spatiu locativ si de birouri si ca datorita boom-ului salariile in constructii pot fi cu ceva mai mari. Insa nu pot sa accept ca veniturile acestui domn sa fie similare sau in unele cazuri mai mari cu a unui medic veterinar, brand manager, designer, client director, account manager sau chiar pozitii de middle management. Sigur, acestea pot varia in functie de industrie insa nu este posibil ca acesti oameni sa fie pe picior de egalitate din punct de vedere salarial cu respectivul meserias. Este ca si cum ne-am intoarce in timp cu 17 ani cand vestita vanzatoare de la GOSTAT era cineva iar profesorul era un nimeni. Daca am fi intr-un film american de serie B replica cea mai buna ar fi “What’s wrong with you people?”.

Oare de ce ma ocup eu, un consultant si un designer de salariile romanilor? E simplu, pentru ca se vorbeste mult prea mult din diferite locuri de brandul Romania, de campanii de promovare a tarii peste hotare, de lobby si pr international. Sincer, ma lasa rece toate acestea cata vreme asa zisul brand Romania este exponentul unei societatii cu susul in jos, unde plusvaloarea nu se gaseste unde trebuie si aportul creativ si inovativ este lasat in urma. Strategic vorbind nu avem nici un fel de brand - eventual unul negativ - iar acesta se va naste conturat si pozitiv cand partea de jos care este acum sus, metaforic binenteles, se va intoarce la locul ei firesc. Pragmatic vorbind, plusvaloarea adusa societatii de un designer sau de un medic veterinar este de macar 5 ori mai mare decat cea adusa de un montator de gips carton. Anglia are o parte semnificativa din PIB generata de design, o spun statisticile, o spune guvernul lor care sustine acest domeniu. De aceea exista Design Council, o adevarata forta motrice in societatea britanica. Poate nu va vine sa credeti dar asa este. Ar trebui sa ne dea de gandit. Ar trebui sa sfatuiesc orice designer din Romania sa nu accepte nici un job care nu ii genereaza un venit lunar de 1500 Euro. Din pacate sfatul meu ar duce la infometarea multora. Din pacate economia nu s-ar duce de rapa daca am face greva cu totii cei din breasla noastra. In Anglia insa ar fi probleme majore daca designerii ar lua o pauza.

Am spus-o de nenumarate ori, brandurile sunt generate din interior, intotdeauna. E folclor deja faptul ca sustin ideea crearii brandului de tara pornind de pe bazele pragmatice ale corporatiei Romania. Daca ar fi sa evaluam visul romanesc ar fi foarte simplu: 1500 Euro. Valoarea ceruta pe metrul patrat de constructie noua este 1500 Euro. Valoarea dorintei salariale ideale este 1500 Euro. Totul se invarte in jurul acestei sume magice. Valoarea brandului nostru - de tara - cred ca este identica.

Concluzie: cererea genereaza oferta, o lege simpla si bine stiuta a economiei de piata. Nota bene. Cea mai mare parte din designerii pe care ii cunosc, din tara si strainanate, sunt fini observatori sociali deoarece este o parte intrinseca a meseriei. Daca nu esti bine ancorat in realitatea societatii in care traiesti nu poti avea o practica in acest domeniu. In acelasi timp suntem, trebuie sa fim, oameni ai viitorului, tot ceea ce creem fiind pentru “maine”. Valorile, noutatea, inovatia noastra nu isi arata roadele azi, in metri patrati de constructie, de exemplu. Iar acest editorial este inca o pledoarie pentru design si designeri, nu o critica sociala cum poate unii ar putea intelege.